Repatrierea funerară în România: de ce aleg familiile să-și aducă acasă cei dragi

Repatrierea funerară în România înseamnă aducerea acasă a unei persoane care a murit în străinătate, ca să fie înmormântată aproape de familie. Pentru multe familii contează din trei motive: așa se respectă dorința celui plecat, rudele pot fi la slujbă și mormântul rămâne aproape, ca să poată fi vizitat. Decizia ține de ce și-a dorit el, de locul în care trăiește familia și de ce poate duce fiecare.

Dacă stai de vorbă cu românii plecați la muncă, vei auzi des același lucru: trăiesc mai bine acolo, dar sufletul le-a rămas acasă. Dacă tocmai ai pierdut pe cineva peste hotare și nu știi încă dacă să-l aduci în țară sau să-l înmormântezi acolo, mai jos găsești ce merită cântărit, ce variante ai și cum ajută fiecare în doliu.

Ce înseamnă repatrierea funerară

Repatrierea cuprinde tot drumul de acolo până acasă: actele din țara decesului, îmbălsămarea, sicriul închis etanș și transportul până în localitatea unde va fi înmormântat. Legea română cere pentru asta aprobarea consulatului român, aprobarea autorităților sanitare din țara decesului și declarația de primire a cimitirului (Legea 102/2014, art. 29). Familia nu se ocupă de ele singură: le face firma de repatrieri, iar tu îi dai actele de identitate. Explicația completă e la repatriere, în glosar.

Ce și-ar fi dorit persoana decedată

Primul lucru de luat în seamă este dorința celui care s-a stins. Mulți oameni care trăiesc departe de casă vorbesc deschis cu familia despre locul în care vor să fie înmormântați. Răspunsul nu e același pentru toți:

Dacă nu știi ce și-ar fi dorit, întreabă-i pe cei care l-au cunoscut bine: soțul sau soția, frații, prietenii de acolo. De multe ori cineva își amintește o discuție la o cafea sau la o înmormântare din sat.

De ce contează pentru doliu să fii la înmormântare

Ritualurile de înmormântare au un rol pe care îl simți abia când lipsesc: îți dau un cadru în care să-ți plângi omul și să-ți iei rămas bun. Când familia nu poate fi la slujbă sau când cel drag e înmormântat departe, apar des neputința, vinovăția și regretul. Despărțirea pare neterminată, iar doliul devine mai greu de dus.

Prezența rudelor, a prietenilor și a satului contează și ea. Fiecare primește sprijin în durerea lui, iar legăturile din familie se strâng. Rudele care nu pot călători peste hotare nu mai rămân cu mustrarea că nu și-au condus omul pe ultimul drum.

Repatriere, înmormântare acolo sau urnă: ce variante ai

Nicio variantă nu e greșită. Fiecare se potrivește altei familii și altor împrejurări.

A treia variantă este incinerarea în țara decesului și aducerea urnei acasă. Urna se transportă mai ușor, iar familia o poate înmormânta în cimitirul din sat, dar nu orice familie acceptă incinerarea. Avantajele fiecărui drum le găsești explicate pe larg:

Ce întrebi în familie înainte să decizi

Decizia se ia de obicei în prima zi, la telefon, între oameni care sunt în țări diferite. Câteva întrebări simple ajută familia să cadă repede de acord:

• Și-a spus vreodată dorința despre locul în care vrea să fie înmormântat?
• Unde trăiesc soțul sau soția, copiii și părinții lui?
• Cine va merge la mormânt peste un an, peste zece?
• Există un loc de veci al familiei în România?
• Avea o asigurare care acoperă repatrierea?

Dacă decizia e luată și decesul s-a produs de curând, pașii următori sunt în ghidul despre ce faci în primele 24 de ore după un deces în străinătate.

Cum te ajutăm dacă alegi repatrierea

De 20 de ani aducem acasă oameni din toată Europa. Ne ocupăm de actele din țara decesului, de îmbălsămare, de sicriu și de drum, ca tu să ai cât mai puține griji într-un moment deja greu.

Prețul depinde de țară: de exemplu, de la 2.000 € din Germania și de la 2.500 € din Italia. Pentru orice oraș, calculatorul de cost îți dă o estimare, iar cum decurge totul găsești pe pagina de repatriere decedați.