În fiecare zonă din România există tradiții de înmormântare surprinzătoare despre care, în mod sigur, nu ne-am fi imaginat niciodată că ar putea exista.
Cu atât mai uimitoare ni se vor părea obiceiurile de înmormântare care se practicau cu sute și mii de ani în urmă. Descoperirile făcute de arheologi scot la iveală informații inedite în ceea ce privește datinile funerare în Epoca fierului sau Epoca medievală.
Percepția despre moarte în Epoca fierului
Începutul Epocii fierului în Europa de est datează din mileniul I î.Hr și coincide cu perioada în care teritoriul țării noastre era locuit de daci.
Dacii îl venerau pe zeul Zamolxis și, conform credinței lor, moartea trupească însemna doar începutul vieții veșnice. Decesul reprezenta trecerea dinspre această lume spre o alta, mult mai bună, în care omul urma să fie pe deplin fericit. Din acest motiv nu le era deloc frică de moarte, ba chiar o întâmpinau cu bucurie și râsete.
Ca să marcheze trecerea la veșnicie a unei persoane, dacii organizau adevărate festinuri, mai ales dacă cel decedat era și bogat.
În acest caz, trupul era expus pentru trei zile, timp în care se jertfeau felurite animale. După înmormântarea propriu-zisă, aveau loc și concursuri între participanții la evenimentul funerar.
În schimb, nașterea unui copil era un motiv de tristețe. Acest eveniment provoca plânsetele oamenilor care, printre lacrimi, îl înștiințau pe noul născut de greutățile și suferințele prin care va trece pe pământ.
Obiceiuri de înmormântare păgâne
Mormintele descoperite sugerează că dacii optau atât pentru incinerare cât și pentru înhumarea tradițională.
Un obicei practicat deseori la incinerarea unui bărbat, era că soția defunctului să se arunce și ea, de vie, pe rugul în flăcări.
De asemenea, atunci când un bărbat cu mai multe soții era îngropat, soția considerată cea mai vrednică era înjunghiată și îngropată împreună cu soțul ei.
O altă tradiție, destul de rar întâlnită, și care era practicată exclusiv la înhumarea unui copil era acoperirea corpului cu jumătăți de oale. Nu s-a descoperit dacă acest obicei avea o semnificație religioasă, dar unii istorici consideră că părinții își acopereau copilul în încercarea de a-l proteja după moarte.
Preistorie.ro realatează despre un mormânt descoperit într-o necropolă din localitatea Târgușor, județul Prahova, în care s-a descoperit trupul unui copil acoperit cu bucăți dintr-un castron de culoare cenușie. Potrivit unei alte tradiții, peste piciorul drept al cadavrului s-a pus și o bucată de lemn care ardea.
Unele situri arheologice au scos la iveală și mormintele unor războinici din acea perioadă. Conform cercetătorilor, aceștia erau incinerați împreună cu carele lor de luptă și cu armamentul pe care l-au folosit în timpul vieții. Apoi, oasele și rămășițele metalice ale carului și armelor erau puse în mormânt.
Pe lângă toate acestea, în mormânt se mai puneau și bucăți de carne, de obicei părți importante dintr-un porc, dar și vase de ceramică și bucăți din harnașamentul (obiectele necesare pentru înhumare și înșeuare) cailor.
Tradiții de înmormântare în Evul Mediu
Pe teritoriul României, Evul mediu timpuriu a început în jurul anului 270 d.Hr, odată cu retragerea trupelor și administrației romane din Dacia.
Arheologii au făcut descoperiri istorice și în ceea ce privesc obiceiurile funerare din această perioadă.
O tradiție care s-a practicat vreme de două secole în Evul Mediu, pe teritoriul câtorva țări din Europa, printre care Cehia, Germania, Franța, Anglia și România, a fost deschiderea mormintelor după înhumare.
Uneori familiile deschideau mormântul în zilele imediat următoare înmormântării, în timp ce altele lăsau deschiderea mormintelor pentru momentul când trupul era deja descompus.
Ce făceau oamenii atunci când deschideau un mormânt?
Rearanjau persoana decedată, o crestau, uneori o dezmembrau și luau anumite obiecte din mormânt.
Mult timp istoricii au crezut că mormintele erau jefuite, dar s-a descoperit că redeschiderea mormintelor era o practică a populației păgâne și reprezenta un ritual prin care oamenii încercau să lege lumea viilor de lumea morților.
În morminte s-au descoperit obiecte prețioase, bijuterii și alte lucruri de valoare, ceea ce întărește încă o dată concluzia că nu jefuitorii au deschis mormintele respective.
Practica a început la mijlocul secolului al V-lea și s-a sfârșit în secolul al VII-lea. Redeschiderile mormintelor se făceau doar în cimitirele păgâne.
.svg)
.jpg)
