Atunci când cineva drag părăsește această lume, familia se ocupă să organizeze cât mai rapid ceremonia funerară. Și pentru că slujba are loc cu ajutorul preotului, tradițiile și obiceiurile ortodoxe fac parte din ceremonie.Cu toate acestea, multe dintre tradițiile și obiceiurile pe care oamenii le practică în cazul înmormântărilor sunt considerate păgâne. Fie au fost date mai departe din moși strămoși, fie nu au un temei spiritual, datinile sunt păstrate din grija familiei față de călătoria celor dragi. Astăzi vom explica ce tradiții și obiceiuri se țin pentru înmormântarea decedaților și de unde provin ele.
Tradiții după ceremonia de înmormântare
După încheierea slujbei de înmormântare, decedatul este așezat în mormânt, iar groparii acoperă sicriul. Tradiția spune că în acele momente, cei care participă la evenimentul funerar trebuie să arunce cu pământ peste coșciugul defunctului.În datinile creștine, aruncarea pământului simbolizează întoarcerea în pământ, conform Bibliei. Totuși, în jurul obiceiului au apărut și semnificații păgâne cum că cei care nu aruncă pământul vom deceda în viitorul apropiat.Tot după finalizarea ceremoniei se împart pachete cu mâncare de pomană sau se stă la masă, în funcție de pregătirile făcute de familie. De asemenea, se obișnuiește să se dea de pomană bunurile răposatului celor care au participat la înmormântare.
Când se oferă pomană după înmormântare
După finalizarea slujbei de înmormântare, familia obișnuiește să dea de pomană pentru zilele de pomenire ale decedaților. Așadar, iată care sunt datele la care se pomenesc răposații:
- La 3 zile după deces. Această zi coincide cu înmormântarea și simbolizează celebrarea Învierii de a treia zi, precum și părăsirea sufletului de pe pământ.
- La 9 zile după deces. Această zi simbolizează încheierea călătoriei în frumusețile Raiului și parcurgerea drumului împreună cu îngerul păzitor în Iad.
- La 40 de zile. În a patruzecea zi, sufletul este trimis la Judecată, unde i se va arăta calea pe care va merge. În această zi, familia dă de pomană pentru sufletul răposatului.
- La 3, 6 și 9 luni în cinstea Sfintei Treimi.
- Anual, până la cea de 7 ani care amintește de zilele de creație divină.
Pomenirea de 40 de zile a decedaților, numită și slujba de ridicare a Panaghiei. Denumirea de Panaghie provine din limba greacă, unde panaghia înseamnă „preasfânta” sau „Maica Domnului”. Așadar, slujba presupune tăierea unei bucăți de colac și punerea ei pe icoana Maicii Domnului. Apoi, partea de colac scoasă este împărțită familiei decedatului.
Obiceiuri după ceremonia înmormântării: sunt sau nu creștine?
După cum spuneam anterior, mai multe tradiții sunt practicate de către familii din cauză că nu cunosc datinile ortodoxe. Iată ce obiceiuri și-au făcut loc de-a lungul timpului în ceremoniile funerare:
- Acoperirea oglinzilor din casă;
- Spargerea unui vas la plecarea spre cimitir;
- Descuierea lacătelor;
- Răsturnarea oalelor;
- Punerea în sicriul defunctului a diferitelor obiecte precum ac, ață, pieptene, oglindă sau bani;
- Aruncarea banilor pe drumul către cimitir;
- Oferirea pomenii peste sicriu sau peste groapă.
Coroane funerare și jerbe pentru înmormântare
Se obișnuiește ca defunctului să i se aducă flori la înmormântare, în semn de respect și dor față de trecerea sa în neființă. Fie se pot duce flori simple în număr par, fie coroane funerare sau jerbe pentru a fi așezate pe mormânt.De regulă, nu orice floare se folosește pentru coroanele funerare. Cele mai potrivite flori sunt calele, fiind denumite și „florile morții”. De asemenea, și garoafele sau crizantemele sunt alegerea potrivită pentru aranjamente florare funerare.Chiar și trandafirii sunt potriviți, însă se oferă doar atunci când defunctul este o persoană din familie sau foarte apropiată. Alte florii care se pot pune în jerbe sunt crinii sau gladiolele. De asemenea, și narcisele alte sunt o alegere bună.
.svg)
